Toamna in imagini

                 Perioada 17 - 30 septembrie am fost in concediu de odihna, chipurile...

Activitate:  cules de porumb, nu prea mult ca a fost seceta la noi si productie slaba...
                  gradini cu legume, punem muraturi, facem bulioane si alte preparate pentru iarna
                  fructe, gemuri, dulceturi si compoturi...preferatele mele
                  culegem viile, zdrobim strugurii, facem mustul dulce si tragem vinul in butoaie
                  taiem cocenii, aerobic nu gluma...si cosim trifoaiele, nutret pentru animale
               
              cand ne mai odihnim, ca ne mai si...odihnim uneori,  facem curatenie de toamna, varuit , vopsit si alte alea...
                        ehe...viata la tara...dar n-as schimba-o oricum

Ion Agarbiceanu - 130 de ani de la nastere

septembrie 2012
           ION AGARBICEANU - 130 DE ANI DE LA NASTERE


         Date biografice: n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos - d. 28 mai 1963, Cluj. 
          Preot greco-catolic, ziarist şi romancier. 
Studii gimnaziale la Blaj (1892-1900), superioare la Facultatea de Teologie (1904)  şi 
          Facultatea de Litere (1906) din Budapesta. 
Sub-prefect la Internatul de băieţi din Blaj (1904-1905), preot  paroh în Bucium - Sasa, 
judeţul Alba, (1906 - 1910),  apoi în Orlat, judeţul Sibiu (1910 - 1919); retras în timpul primului 
război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, un timp preot militar  în corpul 
voluntarilor ardeleni (1917-1918). După 1918 a fost director al ziarului  Patria  din Cluj (1919-
1927), apoi al ziarului Tribuna din Cluj (1938-1940). 
          A deţinut mai multe funcţii politice în Primul Parlament al României întregite (prima dată în 
1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator şi vicepreşedinte al Senatului. A fost membru în 
Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (1919), preot şi protopop în Cluj 
(din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). 
          Pentru activitatea sa literară a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al 
ASTREI, secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale ASTREI (1925-1940), cu un rol însemnat 
în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei Transilvania (Braşov). 
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor  şi preşedinte al 
Sindicatului presei române din Ardeal  şi Banat (începând cu 1921). A primit premiul naţional 
pentru proză în 1927, “Ordinul Muncii” pentru merite deosebite în domeniul creaţiei literare“ în 
1954, ordinul “Steaua Republicii”,  clasa I în 1962; a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de 
viaţă. 
         Opera (selecţie): 
De la  ţară (povestiri, 1906); În întuneric (nuvele, 1910);  Două iubiri (povestiri, 1910); 
Schiţe şi povestiri (1912); Arhanghelii (roman, 1914); Popa Man (nuvele, 1920); Legea trupului
(roman, 1926);  Legea minţii (roman, 1927);  Licean... odinioară (roman autobiografic, 1939); 
Stana (roman, 1929); Stafia (nuvele, 1930); Jandarmul (roman, 1941); Domnişoara Ana (roman, 
1942);  Vâltoarea (roman, 1944);  Din copilărie : chipuri şi povestiri (1956);  Din munţi şi din 
câmpii (povestiri, 1957);  File din cartea naturii (povestiri, 1959);  Faraonii (povestiri, 1961); 
Strigoiul (roman, 1969). 
          Aprecieri critice: 
Eugen Lovinescu: Din mediul ţărănesc al Ardealului scriitorul ne fixează diferite chipuri în 
deplină mişcare, deşi nu în vederea unei acţiuni hotărâte. El are, deci, darul creaţiunii vieţii prin 
mişcare şi dialog. 

CHARLES BAUDELAIRE - 145 de ani de la moarte

august 2012
                          Charles de BAUDELAIRE
                          145 de ani de la moarte
         Date biografice: n. 09.04.1821, Paris - m. 31.08.1867, Paris. Poet, eseist şi traducător.
 Baudelaire este unul dintre cei mai mari inovatori ai literaturii franceze. Poezia sa, deşi
influenţată de romantismul începutului de secol XIX, respinge credinţa în supremaţia naturii şi
bunătatea fundamentală a omului, preferând o nouă sensibilitate urbană. Baudelaire e conştient de
complexitatea morală a omului, se arată interesat de viciu ca formă a existenţei decadente, de oraş,
mulţime, trecători, totul în tonuri cinice. Folosirea sunetului  şi a simbolurilor pentru a crea
atmosfera face din Baudelaire un precursor genial al poeziei simboliste moderne.
          Charles Baudelaire s-a născut la Paris. A avut o copilărie traumatizantă, tatăl său decedând
când poetul nu împlinise 6 ani. A studiat la Lyon şi Paris, terminându-şi studiile secundare în 1839.
Se va dedica literaturii, însa viaţa boemă va lăsa urme adânci asupra sănătăţii sale. În 1866
paralizează, cu accese lungi de afazie. Ultimii doi ani din viaţă îi petrece în diverse case de sănătate
din Bruxelles şi Paris, unde şi moare. Va fi înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
           Debutează cu cronici de artă în 1845, impresionând prin curajul şi insolitul opiniilor. După
câţiva ani în care lucrează şi publică la diverse gazete, între 1845-1855, apar celebrele traduceri din
proza lui Edgar Alan Poe.
          Prima ediţie din Florile răului apare în 1857. Încă înainte de apariţie are loc procesul cărţii,
considerată excesiv de scandaloasă, atât poetul cât şi editorii fiind condamnaţi, iar 6 poezii excluse
din volum. Interdicţia de a fi publicate va fi ridicată abia în 1949.
           Baudelaire a avut o influenţă enormă asupra poeţilor ce vor urma, Mallarmé, Verlaine sau
Rimbaud recunoscându-l ca precursor şi model. În literatura română, Florile de mucegai ale lui
Arhezi au fost puternic influenţate de Florile răului create de Baudelaire.
Opera (selecţie):
Fanfarlo (nuvelă, 1847); Florile răului (poeme, 1857); Mici poeme în proză (1969).
       
             Si o poezie pentru cititori:

                           

Sonet de toamna

M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi,

 de cristal:

„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal

Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...

Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:

Ruşine, furii, crimă... O, margarită blândă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atât de albă şi rece Margarită!

Despre Marin Preda

           

90 de ani de la nasterea lui Marin Preda

               

       La 5 august se împlinesc 90 de ani de la nasterea marelui scriitor, romancier si nuvelist român Marin Preda, autorul romanelor „Cel mai iubit dintre pãmânteni” si „Morometii”.
       Marin Preda s-a nãscut la 5 august 1922, în comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, scriitorul care a uimit mai târziu întreaga criticã literarã cu talentul sãu.

        Este fiul lui Tudor Cãlãrasu (plugar) si al Joitei Preda (casnicã). Numele de familie îl va lua dupã cel al mamei deoarece pãrintii nu erau cãsãtoriti legal si în acest fel mama putea primi un ajutor de la conducerea comunei. Micutul Marin vine într-o familie numeroasã, dar copilãria sa nu va fi deloc lipsitã de griji. În 1937, dupã terminarea claselor primare se prezintã la Scoala Normalã din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicalã din cauza miopiei. Tatãl intentioneazã acum sã-l dea la o scoalã de meserii, intervine însã salvator librarul Constantin Pãun din Mirosi, de la care elevul Marin Preda îsi procura cãrti si îl duce la Scoala Normalã din Abrud, unde reuseste la examenul de bursã cu nota 10. În sedintele Societãtii literare din scoalã este remarcat de profesorul Justin Salatiu, care îi prezice cã „va ajunge un mare scriitor”. Cei trei ani de viatã transilvanã vor fi evocati în „Viata ca o pradã” si în „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeste o repartitie pentru o scoalã similarã din Bucuresti.
      În ianuarie 1941 asistã la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare si ale reprimãrii ei de cãtre Ion Antonescu. Intrã în contact cu refugiatii ardeleni si se întâlneste cu silistenii lui stabiliti la Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” si în „Viata ca o pradã”.           

        Marin Preda în aprilie 1942 debuteazã cu schita „Pãrlitu” în ziarul Timpul. Debutul la 20 de ani îi dã încredere în scrisul sãu, publicând în continuare schite si povestiri. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajeazã secretar de redactie la „Evenimentul zilei”.
          Între 1943–1945 este luat în armatã, dupã liberare în 1945 devine corector la ziarul „România liberã”. Marea lovitura o da in anul 1956 cand pentru romanul "Morometii", primeste Premiul de Stat. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1980, la editura pe care o conducea, publicã ultimul sãu roman: „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. O lunã mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Nationalã (parlamentul). Pe 16 mai 1980 moare la vila de creatie a scriitorilor de la Palatul Mogosoaia. Familia sa este convinsa ca moartea fulgeratoare este legata de publicarea ultimului sau roman "Cel mai iubit dintre pamanteni".

        Romanele "Morometii" si "Cel mai iubit dintre pamantani" au fost ecranizate cu niste distributii exceptionale.

         Si marele nostru scriitor ar mai fi avut multe de spus dar "timpul nu a mai avut rabdare"...

         Impreuna cu copii am vizionat filmul "Morometii" in care este prezenta viata din satul romanesc din Campia Dunarii, ilustrata prin familie, taranime si drama ei istorica, satul supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, relatia individului cu istoria, dragostea, comunicarea umana, demnitatea.

       Un film pe care de fiecare data il revad cu mare placere poate si pentru ca unele scene ma duc cu gandul la copilaria mea.

191 de ani de la nasterea lui Vasile Alecsandri

21 iulie 1821

        191 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri

Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician, creator al teatrului și a literaturii dramatice, personalitate marcantă a Moldovei de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri este scriitor si om politic. Participant la Revolutia din 1848, promotor al luptei pentru Unirea principatelor, sprijinitor al Razboiului de Independenta. A ramas in constiinta posteritatii ca deschizator de drumuri, innoitor de modalitati literare, avind merite deosebite in oreintarea literaturii romanesti pe fagasul national si popular.

Alecsandri Vasile s-a născut la Bacău (astăzi România), la 14 iunie 1818, scriitor şi om politic moldovean. Data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este de 21 iulie 1821.  A participant la Revoluţia din 1848, a fost un luptător activ al Unirii Principatelor, cîntăreţ al războiului de independenţă. Ambasador, ministru de externe al Moldovei (1858 —1859) şi întîiul ministru de externe al Principatelor Unite (octombrie 1859 − mai 1860). Academician.

Alături de M. Kogălniceanu şi C. Negruzzi a condus Teatrul Naţional de la Iaşi (1840—1842). A fondat revista „România literară” (1855). A introdus în literatură noi specii literare, a colectat şi a editat balade şi cîntece bătrîneşti, care s-au bucurat de un larg succes în lume. „Doine şi lăcrămioare” este opera care întoarce poezia cu faţa spre folclor. În „Legende” a zugrăvit momente din trecutul istoric glorios. „Ostaşii noştri” evocă eroismul ostaşilor moldoveni, care au luptat contra turcilor la Şipka şi la Plevna alături de oastea rusă.

„Pasteluri” e considerată opera de vîrf a „bardului de la Mirceşti”, care a fost entuziasmat de viaţa rustică şi de „crugul anotimpurilor”.

Este primul dramaturg de stofă naţională cu monologurile din („Cînticele comice”), comediile de atmosferă şi de moravuri („Iorgu de la Sadagura”, „Iaşii în carvanal”, ciclul „Chiriţelor” ş.a.), prin drame şi tragedii inspirate din istoria naţională sau antică („Despot-Vodă”, „Fîntîna Blanduziei”, „Ovidiu”) şi feeria („Sînziana şi Pepelea”).
Proza e marcată de „Jurnalele de călătorie” − („O primblare la munţi”, „Călătorie în Africa”) şi scrieri romantice („Buchetiera din Florenţa”, „Dridri”, „Istoria unui galbîn şi a unei parale”).

Lui Alecsandri îi revine meritul de a fi preluat termenul din limba franceză (unde desemna o tehnică picturală, un desen realizat cu un creion moale, uşor colorat, numit pastel) şi de a-l impune în literatura română cu sensul de specie lirică.
Valoarea Pastelurilor a fost semnalată la puţină vreme de la apariţie de Titu Maiorescu în articolul Direcţia nouă în poezia şi proza română din 1872: „Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei, scrise într-o limbă aşa de frumoasă încât au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturei române îndeobşte" (Titu Maiorescu, op. cit., pp. 98-99).

                      Bucurati-va mintea si sufletul cu cateva versuri din pastelurile, ca niste picturi vii, ale poetului:

  

Vasile Alecsandri - Cositul

Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
S-un rau falnic de lumina se revarsa peste munte.
Iarba coapta straluceste, ea se clatina la vant,
S-a ei umbra lin se misca in dungi negre pe pamant.
Iata, vin cosasii veseli, se pun rand. Sub a lor coasa
Campul ras ramane verde ca o apa luminoasa.
Unii brazdele rastoarna, in capiti altii le-aduna,
Le cladesc apoi in stoguri si cu stuh le incununa.
Mai devale-n cea dumbrava cu poiana tainuita,
Unde umbra pare verde si de flori e-mbalsamita,
Coasele sub teaca uda zanganesc rasunator.
Din capita in capita dumbraveanca salta-n zbor.
Un flacau, cosind deoparte, langa-o tufa de sulcina,
Vede iarba incalcita, franta pe la radacina.
Ce sa fie?.. Cuib de fiara?.. O! minune! zice el,
Si, zambind, se pleaca iute de culege… un cercel! 

                                                                             

Vasile Alecsandri - Rodica

Purtand cofita cu apa rece
Pe ai sai umeri albi, rotunjori,
Juna Rodica voioasa trece
Pe langa junii semanatori.
Ei cu grabire ii sar in cale,
Zicand: Rodica, floare de crin,
In plin sa-ti mearga vrerile tale,
Precum tu, draga, ne iesi cu plin!

S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa!
Calea sa-ti fie numai cu flori,
Si casa casa, si masa masa,
Si sanul leagan de pruncusori!

Cu grau de aur ei o presoara,
Apoi cofita intreaga-o beu.
Copila rade si-n cale-i zboara, 

Scuturand graul din parul sau

Vasile Alecsandri - Fântâna

Pe cararea înflorita, care duce la fântâna,
În stergar si în catrinta, merge-o sprintena româna;
Ea la brâu-i poarta furca si la sân un pruncusor,
Cu gurita lui lipita de al laptelui izvor.

Nevastuica trece iute, torcând lâna din fuioare
Si sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.
Pasarelele-mprejuru-i zbor voioase si cântând,
Ea zâmbeste si tot merge, pruncusoru-i sarutând.

Iata, -ajunge la fântâna, s-acolo se întâlneste
C-un drumet din lumea-ntreaga, care lung la ea priveste,
Apoi cumpana o pleaca, apoi scoate la lumina
Si vecinei sale-ntinde o cofita, alba, plina.

Româncuta multumeste, sufla-ncet peste cofita
Si cu apa ne-nceputa uda rumena-i gurita;
Iar drumetul dupa dânsa bea, fugarul îsi adapa
Si se jura ca pe lume nu-i asa de dulce apa. 

VACANTA - Recreatia mare!

       











             Copii intra cu mare bucurie in vacanta iar in  lunile iulie si august petrecem mai mult timp impreuna atat cu utilizatorii fideli cat si cu cei  "sezonieri" care vin la rude in localitate.
         Biblioteca le ofera posibilitatea sa se recreeze , sa se educe si informeze punandu-le la dispozitie peste 10000 de volume, ziare si reviste la zi, jocuri diverse(sah, puzzle, cuburi), jocuri on-line si INTUITEXT, etc.
        Majoritatea celor care citesc vin cu liste de carti ce trebuiesc lecturate in vederea pregatirii noului an scolar, noi le zicem "carti de vacanta". Ei imprumuta atat opere ale autorilor romani si universali cerute in bibliografia scolara, critica literara, teste si comentarii cat si carti de divertisment din literatura si din alte domenii (animale, curiozitati stiintifice, retete culinare, bancuri si glume,astrologie, istorie si geografie, etc.).

         N-am facut un program standard de vacanta dar e un program adaptat la cerintele si sugestia lor, coordonat de mine cu evenimentele saptamanale. Asadar avem: ore de lectura pe o tema aleasa, de videoproiectie la tema respectiva incheiata cu discutii si comentarii libere la subiectul respectiv. Copii  trebuie sa simta libertatea si bucuria pe care le-o confera vacanta fara presiunea notei sau a asistentei profesorale, d-asta lucram intr-un stil mai liber si creativ. Le dau posibilitatea sa-si puna in practica ideile si dorintele ce pot fi implinite aici. Vizionam impreuna filme, ecranizari dupa romane celebre, desene animate, evenimente culturale din tara si streinatate, curiozitati din lumea animalelor si stiinta, jocuri on-line INTUITEXT.
        Am petrecut si petrecem impreuna mult timp, ne recreem si ne educam, facem schimb de experienta, socializam si legam prietenii si toata aceasta activitate da bibliotecii rolul de centru de cultura si recreere. Acesti utilizatori, marea majoritate copii si tineri, isi formeaza aici in biblioteca o baza de educatie si cultura, ce ii pregateste si ajuta la integrarea in comunitatea noastra moderna.

        Pot sa afirm chiar ca biblioteca formeaza si modeleaza caractere, destine, oameni... si nu e putin lucru !
                  Vacanta placuta in biblioteca in continuare!
         

ZIUA BIBLIOTECII - In lumea povestilor lui Creanga

       14 iunie 2012 - Ziua bibliotecii Movilita
 

       Incepand cu orele 12:00, forfota mare in biblioteca,
bucurie si emotii deopotriva.  
       Motivul era: Ziua Bibliotecii Comunale,
care mi-am dorit sa fie un omagiu adus marelui 
povestitor pentru ca biblioteca noastra ii poarta numele
 iar anul acesta
                          s-au implinit 175 de ani de la nasterea lui. 
        Intregul program a fost structurat asa incat cei prezenti sa cunoasca, pentru inceput, un mic istoric al bibliotecii Movilita si apoi am trecut usor prin Viata si Opera lui Ion Creanga, cu materiale prezentate de mine si de copii si cu videoproiectie cu filme documentare.
      A urmat un moment artistic prezentat de elevii clasei a IV-a A, invatator d-na Nicolae Marcela, in care copii cu umorul si candoarea specifice varstei lor au intrat in pielea personajelor lui Creanga - Nica, mama povestitorului, matusa Marioara, popa si Smarandita popii...

Pentru efortul facut de copii si pentru bucuria lor toti copii au primit mape cu diplome si materiale publicitare pe tematica manifestarii sustinute.

Mape si buchete de flori au primit si invitatii dar o multumire speciala vreau sa aduc d-nei contabil sef  Manea Sica, care din nou s-a dovedit a fi un ''Prieten fidel al bibliotecii''.

Intotdeauna e loc de mai bine, au fost si probleme de ordin tehnic, dar multumirea mea a fost ca biblioteca a fost respectata atat de cei care ne-au onorat cu prezenta si le multumesc pentru asta, cat si de cei care au cunostinta de existenta acestei biblioteci.

Inchei cu un citat din Creanga:

                                                                                                   

                                                                                 Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi cetit de când eşti.
                                                                                 Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală,
                                                                                  ie până în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală,
                                                                                  căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut. (Ion Creangă)


        Atata m-am priceput, atata am facut, zicea Creanga,... zic si eu,...ca e mult adevar aici!