90 de ani de la nasterea lui Marin Preda
La 5 august se împlinesc 90 de ani de la nasterea marelui scriitor, romancier si nuvelist român Marin Preda, autorul romanelor „Cel mai iubit dintre pãmânteni” si „Morometii”.
Marin Preda s-a nãscut la 5 august 1922, în comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, scriitorul care a uimit mai târziu întreaga criticã literarã cu talentul sãu.
Este fiul lui Tudor Cãlãrasu (plugar) si al Joitei Preda (casnicã). Numele de familie îl va lua dupã cel al mamei deoarece pãrintii nu erau cãsãtoriti legal si în acest fel mama putea primi un ajutor de la conducerea comunei. Micutul Marin vine într-o familie numeroasã, dar copilãria sa nu va fi deloc lipsitã de griji. În 1937, dupã terminarea claselor primare se prezintã la Scoala Normalã din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicalã din cauza miopiei. Tatãl intentioneazã acum sã-l dea la o scoalã de meserii, intervine însã salvator librarul Constantin Pãun din Mirosi, de la care elevul Marin Preda îsi procura cãrti si îl duce la Scoala Normalã din Abrud, unde reuseste la examenul de bursã cu nota 10. În sedintele Societãtii literare din scoalã este remarcat de profesorul Justin Salatiu, care îi prezice cã „va ajunge un mare scriitor”. Cei trei ani de viatã transilvanã vor fi evocati în „Viata ca o pradã” si în „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeste o repartitie pentru o scoalã similarã din Bucuresti.
În ianuarie 1941 asistã la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare si ale reprimãrii ei de cãtre Ion Antonescu. Intrã în contact cu refugiatii ardeleni si se întâlneste cu silistenii lui stabiliti la Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” si în „Viata ca o pradã”.
În ianuarie 1941 asistã la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare si ale reprimãrii ei de cãtre Ion Antonescu. Intrã în contact cu refugiatii ardeleni si se întâlneste cu silistenii lui stabiliti la Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” si în „Viata ca o pradã”.
Marin Preda în aprilie 1942 debuteazã cu schita „Pãrlitu” în ziarul Timpul. Debutul la 20 de ani îi dã încredere în scrisul sãu, publicând în continuare schite si povestiri. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajeazã secretar de redactie la „Evenimentul zilei”.
Între 1943–1945 este luat în armatã, dupã liberare în 1945 devine corector la ziarul „România liberã”. Marea lovitura o da in anul 1956 cand pentru romanul "Morometii", primeste Premiul de Stat. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1980, la editura pe care o conducea, publicã ultimul sãu roman: „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. O lunã mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Nationalã (parlamentul). Pe 16 mai 1980 moare la vila de creatie a scriitorilor de la Palatul Mogosoaia. Familia sa este convinsa ca moartea fulgeratoare este legata de publicarea ultimului sau roman "Cel mai iubit dintre pamanteni".
Între 1943–1945 este luat în armatã, dupã liberare în 1945 devine corector la ziarul „România liberã”. Marea lovitura o da in anul 1956 cand pentru romanul "Morometii", primeste Premiul de Stat. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1980, la editura pe care o conducea, publicã ultimul sãu roman: „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. O lunã mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Nationalã (parlamentul). Pe 16 mai 1980 moare la vila de creatie a scriitorilor de la Palatul Mogosoaia. Familia sa este convinsa ca moartea fulgeratoare este legata de publicarea ultimului sau roman "Cel mai iubit dintre pamanteni".
Romanele "Morometii" si "Cel mai iubit dintre pamantani" au fost ecranizate cu niste distributii exceptionale.
Si marele nostru scriitor ar mai fi avut multe de spus dar "timpul nu a mai avut rabdare"...
Impreuna cu copii am vizionat filmul "Morometii" in care este prezenta viata din satul romanesc din Campia Dunarii, ilustrata prin familie, taranime si drama ei istorica, satul supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, relatia individului cu istoria, dragostea, comunicarea umana, demnitatea.
Un film pe care de fiecare data il revad cu mare placere poate si pentru ca unele scene ma duc cu gandul la copilaria mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu