Ion Agarbiceanu - 130 de ani de la nastere

septembrie 2012
           ION AGARBICEANU - 130 DE ANI DE LA NASTERE


         Date biografice: n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos - d. 28 mai 1963, Cluj. 
          Preot greco-catolic, ziarist şi romancier. 
Studii gimnaziale la Blaj (1892-1900), superioare la Facultatea de Teologie (1904)  şi 
          Facultatea de Litere (1906) din Budapesta. 
Sub-prefect la Internatul de băieţi din Blaj (1904-1905), preot  paroh în Bucium - Sasa, 
judeţul Alba, (1906 - 1910),  apoi în Orlat, judeţul Sibiu (1910 - 1919); retras în timpul primului 
război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, un timp preot militar  în corpul 
voluntarilor ardeleni (1917-1918). După 1918 a fost director al ziarului  Patria  din Cluj (1919-
1927), apoi al ziarului Tribuna din Cluj (1938-1940). 
          A deţinut mai multe funcţii politice în Primul Parlament al României întregite (prima dată în 
1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator şi vicepreşedinte al Senatului. A fost membru în 
Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (1919), preot şi protopop în Cluj 
(din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). 
          Pentru activitatea sa literară a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al 
ASTREI, secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale ASTREI (1925-1940), cu un rol însemnat 
în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei Transilvania (Braşov). 
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor  şi preşedinte al 
Sindicatului presei române din Ardeal  şi Banat (începând cu 1921). A primit premiul naţional 
pentru proză în 1927, “Ordinul Muncii” pentru merite deosebite în domeniul creaţiei literare“ în 
1954, ordinul “Steaua Republicii”,  clasa I în 1962; a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de 
viaţă. 
         Opera (selecţie): 
De la  ţară (povestiri, 1906); În întuneric (nuvele, 1910);  Două iubiri (povestiri, 1910); 
Schiţe şi povestiri (1912); Arhanghelii (roman, 1914); Popa Man (nuvele, 1920); Legea trupului
(roman, 1926);  Legea minţii (roman, 1927);  Licean... odinioară (roman autobiografic, 1939); 
Stana (roman, 1929); Stafia (nuvele, 1930); Jandarmul (roman, 1941); Domnişoara Ana (roman, 
1942);  Vâltoarea (roman, 1944);  Din copilărie : chipuri şi povestiri (1956);  Din munţi şi din 
câmpii (povestiri, 1957);  File din cartea naturii (povestiri, 1959);  Faraonii (povestiri, 1961); 
Strigoiul (roman, 1969). 
          Aprecieri critice: 
Eugen Lovinescu: Din mediul ţărănesc al Ardealului scriitorul ne fixează diferite chipuri în 
deplină mişcare, deşi nu în vederea unei acţiuni hotărâte. El are, deci, darul creaţiunii vieţii prin 
mişcare şi dialog.