CHARLES BAUDELAIRE - 145 de ani de la moarte

august 2012
                          Charles de BAUDELAIRE
                          145 de ani de la moarte
         Date biografice: n. 09.04.1821, Paris - m. 31.08.1867, Paris. Poet, eseist şi traducător.
 Baudelaire este unul dintre cei mai mari inovatori ai literaturii franceze. Poezia sa, deşi
influenţată de romantismul începutului de secol XIX, respinge credinţa în supremaţia naturii şi
bunătatea fundamentală a omului, preferând o nouă sensibilitate urbană. Baudelaire e conştient de
complexitatea morală a omului, se arată interesat de viciu ca formă a existenţei decadente, de oraş,
mulţime, trecători, totul în tonuri cinice. Folosirea sunetului  şi a simbolurilor pentru a crea
atmosfera face din Baudelaire un precursor genial al poeziei simboliste moderne.
          Charles Baudelaire s-a născut la Paris. A avut o copilărie traumatizantă, tatăl său decedând
când poetul nu împlinise 6 ani. A studiat la Lyon şi Paris, terminându-şi studiile secundare în 1839.
Se va dedica literaturii, însa viaţa boemă va lăsa urme adânci asupra sănătăţii sale. În 1866
paralizează, cu accese lungi de afazie. Ultimii doi ani din viaţă îi petrece în diverse case de sănătate
din Bruxelles şi Paris, unde şi moare. Va fi înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
           Debutează cu cronici de artă în 1845, impresionând prin curajul şi insolitul opiniilor. După
câţiva ani în care lucrează şi publică la diverse gazete, între 1845-1855, apar celebrele traduceri din
proza lui Edgar Alan Poe.
          Prima ediţie din Florile răului apare în 1857. Încă înainte de apariţie are loc procesul cărţii,
considerată excesiv de scandaloasă, atât poetul cât şi editorii fiind condamnaţi, iar 6 poezii excluse
din volum. Interdicţia de a fi publicate va fi ridicată abia în 1949.
           Baudelaire a avut o influenţă enormă asupra poeţilor ce vor urma, Mallarmé, Verlaine sau
Rimbaud recunoscându-l ca precursor şi model. În literatura română, Florile de mucegai ale lui
Arhezi au fost puternic influenţate de Florile răului create de Baudelaire.
Opera (selecţie):
Fanfarlo (nuvelă, 1847); Florile răului (poeme, 1857); Mici poeme în proză (1969).
       
             Si o poezie pentru cititori:

                           

Sonet de toamna

M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi,

 de cristal:

„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal

Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...

Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:

Ruşine, furii, crimă... O, margarită blândă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atât de albă şi rece Margarită!