ZIUA ARMATEI ROMANE - 25 Octombrie

25 Octombrie – Ziua Armatei Române

               
               Ziua de 25 Octombrie a intrat definitiv în conştiinţa neamului românesc ca Ziua Armatei Române, o zi pentru amintirea eroismului şi jertfelor de care oştirea română şi-a legat faptele de arme cu soarta neamului şi reprezintă o zi importantă pentru poporul român.

            Contribuţia României în războiul antihitlerist a fost importantă, atât prin efortul economic cât şi prin participarea umană, grăbind astfel victoria Naţiunilor Unite, iar armata română s-a întors în ţară cu steagurile de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare şi cu sentimentul îndeplinirii datoriei faţă de patrie şi popor.
            Timpul a trecut. Peste cimitirele eroilor s-a aşternut veşnicia, poate şi uitarea, poate nepăsarea aici în pământul românesc sau acolo departe în străinătate, unde datoria i-a dus, dar ei rămân pentru noi adevăraţi patrioţi, adevăraţi oameni, chiar dacă astăzi cuvintele patriotism şi omenie sunt cam prăfuite şi ele împreună cu sentimentele noastre, a urmaşilor beneficiari ai jertfei lor.
            Armata română a trecut prin etapele istorice împreună cu poporul român, pentru că nu putem face o separare între popor şi armata sa, pentru că armata nu-i căzută din cer, ea este formată din cei mai buni români indiferent de vremurile prin care am trecut sau vom trece.
           Să ne gândim în aceste zile la puţinii veterani de război care mai trăiesc, să ne uităm în ochii lor şi să vedem suferinţa instalată în urma anilor mulţi petrecuţi pe front, să vedem suferinţa arătată nouă în urma nepăsării noastre faţă de aceşti români, încă vii.
           Să nu uităm ca de Ziua Armatei Române să aducem un sincer omagiu tuturor eroilor neamului şi veteranilor, care au înfruntat gloanţele şi vitregiile războiului, şi-au dat viaţa pentru libertatea, suveranitatea şi integritatea României.
           Măcar o dată pe an să ne gândim cu respect la eroii neamului, să privim cu sinceritate şi încredere la Armata Română, să ne aliniem gândurile frumoase şi să dăm onorul cuvenit poporului român.

                                             La mulţi ani Armata României!

   

Sa nu uiti, Darie!

   
                                                       ZAHARIA STANCU - 110 ani de la nastere


                   

                      Zaharia Stancu s-a născut pe 5 oct. 1902 în cornuna Salcia, jud. Teleorman şi a decedat pe 5 decembrie 1974, la Bucuresti. Se împlinesc astăzi 110 ani de la naşterea sa.
              Un scriitor de talent, care a fost un scriitor contestat. Unii sunt pro, alţii contra lui. Unii îl judecă pentru oportunismul său, alţii iau în considerare opera sa. N-am ştiut că a vrut cu tot dinadinsul să devină membru de partid sau că n-a fost iniţial primit în partid. La vremea când şi-a depus cererea de intrare în Partidul Muncitoresc, a fost numit de Alexandru Drăghici “intelectual oportunist”, iar Nicolae Ceauşescu s-a opus vehement ca acesta să intre în partid (1960), pentru că a avut certe informaţii, din dosarul acestuia, că a fost agent sub acoperire al Siguranţei, înainte de război.
             Cu toate că nu a fost membru de partid, Stancu a deţinut funcţii importante: a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcţie al Editurii pentru Literatură şi Artă (din 1948), preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1947) şi al Societăţii Scriitorilor Democraţi din România (din 1948). Din 1955, a fost ales membru titular al Academiei Republici Populare Române, instituţie care a fost reformată după noile principii ale politicii comuniste. Iar ca om politic meritele i-au fost recunoscute, fiind ales deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952). Poate ca să-şi păstreze aceste funcţii, sau, poate, din cauza siguranţei ce-o oferea apartenenţa politică, Stancu, ca şi alţi intelectuali, şi-a dorit să fie membru de partid. Deşi proza lui deja publicată (Desculţ publicat în 1948) este de orientare stânga, ca să-şi spele păcatele faţă de vechea apartenenţă, cât şi pentru articolele anti-sovietice scrise anterior, Stancu a scris poezie proletcultistă şi articole pro-comuniste şi de slavă pentru Uniunea Sovietica.

                   
Toate acestea ne spun ceva despre el ca om sau, poate, ca politician, totuşi, acum la 110 ani de la naştere, trebuie să-l privim prin opera lui, prin felul unic în care a scris despre opresiune. Eu am rămas marcată citind Desculţ / Mezitláb, simţind foamea

acută pe care o descrie. Descrierea răscoalei, urmare firească a cruzimii cu care erau trataţi ţăranii, s-a pierdut pe undeva prin memorie, dar senzaţia aceea de căldură, oboseală şi foame persistă şi astăzi în amintirea mea. Textul scris mi s-a părut dur, crud, revoltător şi am rămas peste ani gândindu-mă la botniţele cu care erau legaţi ţăranii veniţi la culesul viilor, ca să nu poată mânca struguri. Eu nu sunt critic, nu sunt istoric şi nu judec pentru că nici judecător nu sunt. Ca o părere personală mi s-a părut că Zaharia Stancu, cu toate că a fost un autor prolific, n-a avut în toate lucrările aceiaşi consistenţă, aceiaşi implicare sau că textele lui n-au avut acelaşi rezultat asupra celui care citeşte.
           Dintre cele care mi-au rămas în
minte aş putea aminti o continuare a romanului Desculţ, Ce mult te-am iubit / Sirató, unde este vorba despre moartea mamei lui Darie.  La fel de impresionată m-a lăsat şi





Şatra – un roman care surprinde, despre o şatră de ţigani în timpul celui de-al doilea război mondial, când membrii ei sunt nevoiţi să supravieţuiască, în condiţii vitrege, deportării. O analiză frumoasă a acestor două cărţi o face remarcabil Andreea Toma, pe blogul ei. Cât despre mine – acel “Să nu uiţi Darie” mă urmăreşte prin tot romanul fluviu pe care Stancu l-a scris plecând de la Desculţ şi, neuitând, am ţinut să scriu acest articol. Mi-au plăcut, mai bine zis m-au impresionant profund cărţile despre care am vorbit mai sus. Am apreciat talentul şi stilul unic prin care scriitorul a reuşit să confere viaţă textului.  
            Ca o concluzie de final, eu zic că dincolo de orice contestări, talentul trebuie apreciat şi noi, după îndemnul lui Zaharia Stancu, să nu uităm asta şi nici că scriitorul, tocmai pentru acest talent, a fost premiat cu Premiul Herder, (1971) iar cartea lui, Desculţ, este cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, fiind tradus în 24 de limbi până în 1988.


               Asa ca obligatoriu....ZAHARIA STANCU, macar la aniversare...

Evenimente la Salonul de Carte

     Dupa ce ieri 8 octombrie  2012 a avut loc la Biblioteca Judeteana "Ionel Perlea" Slobozia prezentarea

  Cartii Istorice de la editura Tritonic



urmeaza un alt eveniment important in cadrul Salonului Anual de Carte:






          Luni 15 octombrie, orele 11:00 la ZIUA CARTII PENTRU COPII, printre invitati
                                              Elena Bolanu - autor carti didactice pentru copii.

Salonul Anual de Carte

                 SALONUL ANUAL DE CARTE
                        1- 31 octombrie 2012

          Pe parcursul celor douăzeci de ediţii ale Salonului
anual de carte deja încheiate, instituţia noastră a avut prilejul
de a invita personalităţi culturale de primă mărime, scriitori,
profesori universitari, academicieni, directori de biblioteci cu
activitate prodigioasă.
          Astfel, au fost oaspeţii bibliotecii
noastre: Mircea Dinescu, Aureliu Goci, Anatol Ciobanu, Simona
Popescu, Ligia Naum, Fănuş Băileşteanu, Fănuş Neagu, Aurel
M. Buricea, C. Chifane-Drăguşani, George Burlacu, Ovidiu
Dunăreanu, Constantin Novac, Nicolae Motoc, Dan Perşa, Ion
Papuc, Radu Cârneci, Constantin Ţoiu, Aurelia Marinescu,
Nicolae Ţone, George Ţărnea, Claudiu Komartin, Bogdan Ghiu,
Samuel Tastet, Grigore Constantinescu, Theodor Grigoriu,
Mihaela Marinescu, Gheorghe Zarafu, Lidia Constantinescu,
Crina Bocsan Decusara, Razvan Theodorescu, Octavian
Mândruţ, George Pruteanu, Passionaria Stoicescu, Alexandru
Mironov, Ion Hobana, Dan Sociu, Cosmin Perţa, Tia Şerbănescu,
George Genoiu, Aurora Liiceanu, Alice Năstase, Iuliu Raţiu,
Maria Şoimu, Nicolae Rotaru, Călin Vlasie, Ion Bogdan Lefter,
Ioan Enescu, Eugen Simion, Lidia Novac, Cristian Teodorescu,
Ioan T. Morar, Ionel Oprişan, Oana Stoica Mujea, Vasile Andru,
Alfred Neagu, Aurel David, Mihail Diaconescu, Geo Stroe,
Traian Coşovei, Mircea Tiberian, Geo Saizescu, Dumitru
Rucăreanu, Narcisa Tcaciuc, Silvia Lungeanu, Mircea
Cărtrărescu, Oreste Teodorescu, Vlad Popescu, Paul Copu,
Vasile Poenaru, Michiela Poenaru, Aura Christi, Ion Lazu,
Adriana Liliana Rogovski, Valentina Sandu Dediu, Lavinia
Coman, Antigona Rădulescu, Liliana Constantinescu, Bogdan
Hrib, Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez, George Arion, Ioan
Radu Văcărescu, Dragoş Varga, Denis Dinulescu, Adrian Pârvu,
Ioan Groşan, Chris Simion, Valeriu Matei, Vasile Căpăţână,
Pavel Stratan, Marin Toma, Alexandru Muşat, Mihai Prepeliţă,
Constantin Dropu.
           Întotdeauna au fost prezenţi, în calitate de autori,
membrii Uniunii Scriitorilor din România care locuiesc în judeţul
Ialomiţa: Nicolae Stan, Ion Neşu, Şerban Codrin, Alexandru
Bulandra, Costel Bunoaica, Dan Elias, Titi Damian, Emil Străinu,
cărora li s-au dedicat lansări de carte. De asemenea alţi autori
ialomiţeni ne-au onorat în calitate de oaspeţi: Gheorghe Dobre,
Anghel Macedon, Virgil Dascălu, Ştefan Grigorescu, Aurel
David, Adria Bănescu, Livia Dobrinescu, Mihai Vişoiu, Ioan Man,
Grigore Spermezan, Tudor Amza, Florin Ciocea, Ion Ianole,
Nicolae Puiu Iliescu, Dorina Ene, Marian Stefan, George Stoian,
Jipa Rotaru, George Călin, Valere Burlacu, Gheorghe Marinel,
Nicolae Teoharie, Cătălina Stroe, Loredana Florentina Dalian,
Enciu Bobârniche, Nicolae Petre Vrânceanu.
                     SALONUL
                             ANUAL
                                   DE CARTE
       ediţia a XXI-a
        1-31 octombrie 2012
       CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA
                                                                                                        1 OCTOMBRIE, ORA 11.00
                                                                                          DESCHIDEREA OFICIALĂ A SALONULUI

                                                        BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
                                                        “ŞTEFAN BĂNULESCU” IALOMIŢA
                                                         Galeriile ARCADIA
                                                         Bd. Matei Basarab, nr. 26
                                                         Slobozia, Ialomiţa

Felicitari d-nei directoare Racoviteanu Mihaela pentru efortul depus la realizarea acestei ample actiuni !

Toamna in imagini

                 Perioada 17 - 30 septembrie am fost in concediu de odihna, chipurile...

Activitate:  cules de porumb, nu prea mult ca a fost seceta la noi si productie slaba...
                  gradini cu legume, punem muraturi, facem bulioane si alte preparate pentru iarna
                  fructe, gemuri, dulceturi si compoturi...preferatele mele
                  culegem viile, zdrobim strugurii, facem mustul dulce si tragem vinul in butoaie
                  taiem cocenii, aerobic nu gluma...si cosim trifoaiele, nutret pentru animale
               
              cand ne mai odihnim, ca ne mai si...odihnim uneori,  facem curatenie de toamna, varuit , vopsit si alte alea...
                        ehe...viata la tara...dar n-as schimba-o oricum

Ion Agarbiceanu - 130 de ani de la nastere

septembrie 2012
           ION AGARBICEANU - 130 DE ANI DE LA NASTERE


         Date biografice: n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos - d. 28 mai 1963, Cluj. 
          Preot greco-catolic, ziarist şi romancier. 
Studii gimnaziale la Blaj (1892-1900), superioare la Facultatea de Teologie (1904)  şi 
          Facultatea de Litere (1906) din Budapesta. 
Sub-prefect la Internatul de băieţi din Blaj (1904-1905), preot  paroh în Bucium - Sasa, 
judeţul Alba, (1906 - 1910),  apoi în Orlat, judeţul Sibiu (1910 - 1919); retras în timpul primului 
război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, un timp preot militar  în corpul 
voluntarilor ardeleni (1917-1918). După 1918 a fost director al ziarului  Patria  din Cluj (1919-
1927), apoi al ziarului Tribuna din Cluj (1938-1940). 
          A deţinut mai multe funcţii politice în Primul Parlament al României întregite (prima dată în 
1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator şi vicepreşedinte al Senatului. A fost membru în 
Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (1919), preot şi protopop în Cluj 
(din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). 
          Pentru activitatea sa literară a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al 
ASTREI, secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale ASTREI (1925-1940), cu un rol însemnat 
în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei Transilvania (Braşov). 
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor  şi preşedinte al 
Sindicatului presei române din Ardeal  şi Banat (începând cu 1921). A primit premiul naţional 
pentru proză în 1927, “Ordinul Muncii” pentru merite deosebite în domeniul creaţiei literare“ în 
1954, ordinul “Steaua Republicii”,  clasa I în 1962; a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de 
viaţă. 
         Opera (selecţie): 
De la  ţară (povestiri, 1906); În întuneric (nuvele, 1910);  Două iubiri (povestiri, 1910); 
Schiţe şi povestiri (1912); Arhanghelii (roman, 1914); Popa Man (nuvele, 1920); Legea trupului
(roman, 1926);  Legea minţii (roman, 1927);  Licean... odinioară (roman autobiografic, 1939); 
Stana (roman, 1929); Stafia (nuvele, 1930); Jandarmul (roman, 1941); Domnişoara Ana (roman, 
1942);  Vâltoarea (roman, 1944);  Din copilărie : chipuri şi povestiri (1956);  Din munţi şi din 
câmpii (povestiri, 1957);  File din cartea naturii (povestiri, 1959);  Faraonii (povestiri, 1961); 
Strigoiul (roman, 1969). 
          Aprecieri critice: 
Eugen Lovinescu: Din mediul ţărănesc al Ardealului scriitorul ne fixează diferite chipuri în 
deplină mişcare, deşi nu în vederea unei acţiuni hotărâte. El are, deci, darul creaţiunii vieţii prin 
mişcare şi dialog. 

CHARLES BAUDELAIRE - 145 de ani de la moarte

august 2012
                          Charles de BAUDELAIRE
                          145 de ani de la moarte
         Date biografice: n. 09.04.1821, Paris - m. 31.08.1867, Paris. Poet, eseist şi traducător.
 Baudelaire este unul dintre cei mai mari inovatori ai literaturii franceze. Poezia sa, deşi
influenţată de romantismul începutului de secol XIX, respinge credinţa în supremaţia naturii şi
bunătatea fundamentală a omului, preferând o nouă sensibilitate urbană. Baudelaire e conştient de
complexitatea morală a omului, se arată interesat de viciu ca formă a existenţei decadente, de oraş,
mulţime, trecători, totul în tonuri cinice. Folosirea sunetului  şi a simbolurilor pentru a crea
atmosfera face din Baudelaire un precursor genial al poeziei simboliste moderne.
          Charles Baudelaire s-a născut la Paris. A avut o copilărie traumatizantă, tatăl său decedând
când poetul nu împlinise 6 ani. A studiat la Lyon şi Paris, terminându-şi studiile secundare în 1839.
Se va dedica literaturii, însa viaţa boemă va lăsa urme adânci asupra sănătăţii sale. În 1866
paralizează, cu accese lungi de afazie. Ultimii doi ani din viaţă îi petrece în diverse case de sănătate
din Bruxelles şi Paris, unde şi moare. Va fi înmormântat în Cimitirul Montparnasse.
           Debutează cu cronici de artă în 1845, impresionând prin curajul şi insolitul opiniilor. După
câţiva ani în care lucrează şi publică la diverse gazete, între 1845-1855, apar celebrele traduceri din
proza lui Edgar Alan Poe.
          Prima ediţie din Florile răului apare în 1857. Încă înainte de apariţie are loc procesul cărţii,
considerată excesiv de scandaloasă, atât poetul cât şi editorii fiind condamnaţi, iar 6 poezii excluse
din volum. Interdicţia de a fi publicate va fi ridicată abia în 1949.
           Baudelaire a avut o influenţă enormă asupra poeţilor ce vor urma, Mallarmé, Verlaine sau
Rimbaud recunoscându-l ca precursor şi model. În literatura română, Florile de mucegai ale lui
Arhezi au fost puternic influenţate de Florile răului create de Baudelaire.
Opera (selecţie):
Fanfarlo (nuvelă, 1847); Florile răului (poeme, 1857); Mici poeme în proză (1969).
       
             Si o poezie pentru cititori:

                           

Sonet de toamna

M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi,

 de cristal:

„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal

Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...

Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:

Ruşine, furii, crimă... O, margarită blândă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atât de albă şi rece Margarită!