vineri, 8 februarie 2013
joi, 31 ianuarie 2013
Caragiale - contemporanul nostru
161 DE ANI DE LA NASTEREA LUI CARAGIALE
Marele dramaturg s-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, ( dupa unele scrieri, dupa altele s-a nascut pe 1 februarie) si a decedat la 9 iunie 1912 la Berlin. Satul in care s-a nascut ii poarta astazi numele. Este primul nascut al lui Luca Caragiale si al Ecaterinei.
Atras de teatru Luca s-a casatorit in anul 1939 cu actrita si cantareata Caloropolus, de care s-a despartit, fara a divorta vreodata, intemeindu-si o familie statornica cu brasoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a facut intre anii 1859 si 1860 cu parintele Marinache de la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti iar pana in anul 1864 a urmat clasele primare II - V, la scoala Domnesca din Ploiesti. In 1870 a fost nevoit sa abandoneze proiectul actoriei si s-a mutat cu familia la Bucuresti, luindu-si cu seriozitate in primire obligatiile de sef de familie.
L-a cunoscut pe Eminescu cand tanarul poet, debutant la Familia, era sufleor si copist in trupa lui Iorgu. In 1871, Caragiale a fost numit sufleor si copist la Teatrul National din Bucuresti, dupa propunerea lui Mihail Pascaly. In 1877 la izbucnirea Razboiului de Independenta a fost conducator al ziarului Natiunea Romana.
I.L.Caragiale a fost printre altele, si director al Teatrului National din Bucuresti.
De la debutul sau in dramaturgie in anul 1879 si pana in anul 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii. Prima piesa a dramaturgului, O noapte furtunoasa, bine primita de Junimea si publicata in Convorbiri literare (1879), unde vor aparea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premiera, de atacuri deloc neglijabile.
A participat frecvent la sedintele Junimii, iar la intalnirile din martie 1884, in prezenta lui Alecsandri, si-a marturisit preferinta pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iasi, O scrisoare pierduta, reprezentata la 13 noiembrie, in prezenta reginei cu un mare succes. In 1889, aul mortii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articol in Nirvana.
Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale, pe perioada vietii sale insa a fost si criticat si desconsiderat. Dupa moartea sa a inceput sa fie recunoscut pentru importanta sa in dramaturgia romaneasca.
Dupa moartea sa piesele sale au fost jucate si au devenit relevante in perioada regimului comunist.
"Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor."
Marele dramaturg s-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, ( dupa unele scrieri, dupa altele s-a nascut pe 1 februarie) si a decedat la 9 iunie 1912 la Berlin. Satul in care s-a nascut ii poarta astazi numele. Este primul nascut al lui Luca Caragiale si al Ecaterinei.
Atras de teatru Luca s-a casatorit in anul 1939 cu actrita si cantareata Caloropolus, de care s-a despartit, fara a divorta vreodata, intemeindu-si o familie statornica cu brasoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a facut intre anii 1859 si 1860 cu parintele Marinache de la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti iar pana in anul 1864 a urmat clasele primare II - V, la scoala Domnesca din Ploiesti. In 1870 a fost nevoit sa abandoneze proiectul actoriei si s-a mutat cu familia la Bucuresti, luindu-si cu seriozitate in primire obligatiile de sef de familie.
L-a cunoscut pe Eminescu cand tanarul poet, debutant la Familia, era sufleor si copist in trupa lui Iorgu. In 1871, Caragiale a fost numit sufleor si copist la Teatrul National din Bucuresti, dupa propunerea lui Mihail Pascaly. In 1877 la izbucnirea Razboiului de Independenta a fost conducator al ziarului Natiunea Romana.
I.L.Caragiale a fost printre altele, si director al Teatrului National din Bucuresti.
De la debutul sau in dramaturgie in anul 1879 si pana in anul 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii. Prima piesa a dramaturgului, O noapte furtunoasa, bine primita de Junimea si publicata in Convorbiri literare (1879), unde vor aparea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premiera, de atacuri deloc neglijabile.
A participat frecvent la sedintele Junimii, iar la intalnirile din martie 1884, in prezenta lui Alecsandri, si-a marturisit preferinta pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iasi, O scrisoare pierduta, reprezentata la 13 noiembrie, in prezenta reginei cu un mare succes. In 1889, aul mortii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articol in Nirvana.
Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale, pe perioada vietii sale insa a fost si criticat si desconsiderat. Dupa moartea sa a inceput sa fie recunoscut pentru importanta sa in dramaturgia romaneasca.
Dupa moartea sa piesele sale au fost jucate si au devenit relevante in perioada regimului comunist.
"Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor."
joi, 24 ianuarie 2013
24 ianuarie - UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE
Unirea Principatelor Române este cunoscută şi sub denumirea de Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea. Momentul istoric a fost marcat de unificarea vechilor state, Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în întreaga ţară. Victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie deplină. Ministrul de externe al Franţei. L. Kossuth scria: „un astfel de spirit e necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o recâştige”.
Perspectiva celor 154 de ani, care au trecut de la evenimentele din 1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila abilitate a oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăzneaţă, să pună Marile Puteri „în faţa faptului împlinit” şi să depăşească obstacolele pe care interesele contradictorii ale acestora le aşezau în calea Unirii. De asemenea, ca în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, decizia finală s-a datorat excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a arătat-o acestei cauze.
luni, 14 ianuarie 2013
15 ZIUA CULTURII NATIONALE
15 Ianuarie – Ziua de naştere a Poetului Naţional Mihai Eminescu – ZIUA CULTURII NAŢIONALE
La 15 Ianuarie 2013 îl celebrăm pe Poetul Naţional Mihai Eminescu sub genericul “SPIRITUL EUROPEAN AL POETULUI NAŢIONAL”, la 163 de ani de la naşterea sa, la 15 Ianuarie 1850. Tot la 15 ianuarie 2013 sărbătorim ZIUA CULTURII NAŢIONALE, proclamată la 16 noiembrie 2010.
Opera Poetului naţional este de actualitate, merită să fie cuprinsă în mai mare măsură în şcoli, în viaţa societăţii, în diferite domenii, abordare valabilă în prezent şi în viitor, pentru dezvoltarea limbii române, a culturii naţionale, pentru integrarea în UE, pentru o colaborare mai eficientă, în cadrul celor 27 naţiuni ale UE, a celor 192 naţiuni ale ONU, a tuturor naţiunilor lumii.
Eminescu spunea: “Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea, în fine, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie cu un cerc restrîns de cunoştinţe, pe cînd, din contră, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot să fie cuprinse de un om fără caracter, imoral şi fără inimă “.
In cinstea acestei zile si ca un mic omagiu adus marelui poet am organizat in biblioteca o actiune cu elevii cl. V - VIII in care am punctat momente importante din viata si opera marelui poet, o expozitie de carte eminesciana, o videoproiectie cu imagini si muzica pe aceasta tema si dezbateri libere.
Cateva imagini de la intalnirea noastra in biblioteca alaturi de....Eminescu nemuritor...
In cinstea acestei zile si ca un mic omagiu adus marelui poet am organizat in biblioteca o actiune cu elevii cl. V - VIII in care am punctat momente importante din viata si opera marelui poet, o expozitie de carte eminesciana, o videoproiectie cu imagini si muzica pe aceasta tema si dezbateri libere.Cateva imagini de la intalnirea noastra in biblioteca alaturi de....Eminescu nemuritor...
miercuri, 5 decembrie 2012
Asteptam pe Mos Nicolae
Vine Mos Nicolae
Spunem despre ceva ca exista, doar daca este vazut. Mosul Nicolae, spre deosebire de Mos Craciun, nu se arata niciodata. Poate de aceea credem mai mult in Mos Craciun. Insa, Mos Craciun imbracat in vesmant rosu, avand barba si calatorind cu ajutorul renilor, a fost inventat la inceputul secolului XX. Numele de Santa Claus (Mos Craciun) provine din termenul olandez Sinterkloos - Sfantul Nicolae.
Potrivit traditiei, Sfantul Nicolae este cel care a salvat trei fete de la prostitutie cu ajutorul unor pungi cu bani aruncate noaptea, pe fereastra casei in care ele locuiau. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae (5 decembrie), cei dragi si in special copiii primesc daruri de la Sfantul Nicolae. Astfel, cu totii asteptam dimineata de 6 decembrie pentru a ne uita daca Mosu' a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara.
Daca la Craciun cadourile se pun sub brad, acum Mos Nicolae aduce cadouri in ciorapei, ciubotele.
Fiecare membru al familiei se pregatea in trecut de sarbatoarea Sfantului Nicolae. Copiii isi pregateau ghetutele, fetele pregateau o coliva pe care o pastrau pana la Anul Nou, atunci cand isi faceau de ursita, iar bunicii faceau previziuni meteorologice. In seara de Mos Nicolae exista obiceiul de a pune crengute in apa, ca acestea sa infloreasca pana la Craciun. Crenguta, de obicei de mar, este simbolul carjei arhieresti a Sfantului Nicolae. Mentionam ca nu intamplator, in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Iar daca acele crengute infloreau pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.
Daca nu primim daruri, afirmam ca Sfantul Nicolae nu exista sau ca nu a reusit sa treaca pe la noi. Trebuie sa invatam ca sunt si altfel de daruri care aduc o bucurie mai mare decat cadourile din incaltari. Daruieste si astazi Sfantul. Dar isi pune darurile numai acolo unde omul ii face loc: in incaltari sau in inima.
1 Decembrie - Ziua Romaniei
La Mulţi Ani, Români! La Mulţi Ani, România! Ziua Naţională a României este sărbătorită la data de 1 Decembrie, având ca semnificaţie Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România din decembrie 1918 (vechiul Regat, cu care se uniseră deja Basarabia şi Bucovina).
Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţionalunitar. Acest proces istoric, desfăşurat pe întreg spaţiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca şi evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei şi Munteniei în 1859, proclamarea independenţei absolute a ţării de sub dominaţia otomană, consfinţită pe câmpul de luptă de Armata Romana in războiul din 1877-1878, precum şi adunările reprezentative, democratic alese aleromânilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină de la Chişinău, Cernăuţişi Alba Iulia din 1918.
Memorabilele momente din 1918 au făcut ca jertfa ostaşilor români în primul război mondial să nu fi fost zadarnică. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor. “În această zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l aşteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.
luni, 19 noiembrie 2012
130 de ani de la nasterea lui AUREL VLAICU
Aripa variabila in zbor
Aurel Vlaicu s-a nascut la 19 nov. 1882 in satul Bintinti (jud. Hunedoara)
si a murit la
13 sept. 1913 langa Ploiesti in timp ce incerca sa treaca in zbor cu avionul sau Vlaicu II.
Si-a facut studiile liceale la Orastie si si-a luat bacalaureatul la Sibiu (1902). A urmat apoi cursurile politehnicii din Munchen a carui diplomat este din 1907. Dupa ce a fost inginer ls uzinele Oppel din Russelheim se intoarce in 1908 in tara si incepe
construirea primului sau avion. Avionul sau, deosebit de bine construit, extrem de
stabil si foarte manevrabil, la aceea vreme, i-a permis sa castige diferite premii in
confruntari internationale in compania unor alti pioneri istrustri cum a fost francezul
Rolland Garos. .
La concursul aviatic de la Aspern (iunie 1912), de langa Viena, cu
Vlaicu II, castiga doua premii I la probele de aterizare la punct fix, aruncarea la tinta a
unui proiectil.
Dupa moartea sa colaboratorii sai C.Silisteanu si G.Magnani au
terminat de construit avionul sau Vlaicu III, complet metalic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)












