Unirea Principatelor Române este cunoscută şi sub denumirea de Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea. Momentul istoric a fost marcat de unificarea vechilor state, Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în întreaga ţară. Victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie deplină. Ministrul de externe al Franţei. L. Kossuth scria: „un astfel de spirit e necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o recâştige”.
Perspectiva celor 154 de ani, care au trecut de la evenimentele din 1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila abilitate a oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăzneaţă, să pună Marile Puteri „în faţa faptului împlinit” şi să depăşească obstacolele pe care interesele contradictorii ale acestora le aşezau în calea Unirii. De asemenea, ca în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, decizia finală s-a datorat excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a arătat-o acestei cauze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu