NICHITA STANESCU - ”Ingerul blond” al literaturii romane

(31.03.1933, Ploiești – 13.12.1983, București)
                  Nichita Hristea Stănescu s-a născut la data de 31 martie 1933, la Ploiești. În perioada 1944 – 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel“ din Ploiești, iar între 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. A fost laureat al Premiului Herder iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: „O viziune a sentimentelor“, „Necuvintele“, „Epica magna“.
De o frumusețe rară, „îngerul blond“ Nichita își fascina auditoriul atunci când recita sau vorbea despre poezie.
               După mamă, Nichita era de origine rusă, mama sa fiind fiica generalului și fizicianului Nikita Cereaciuchin, care după revoluția din octombrie 1917 a emigrat în orașul lui Ion Luca Caragiale. În 1931, Hristea Stănescu, țăran prahovean, se căsătorește cu rusoaica Tatiana Cereaciuchin, iar pe 31 martie 1933 se naște rodul dragostei lor: viitorul poet Nichita Stănescu, botezat cu numele bunicului, generalul Nikita.
                Este considerat atât de critica literară, cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai valoroși scriitori români, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
Despre limba română, Nichita Stănescu spunea: „…atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește“.
„Poetul necuvintelor“ despre „poetul nepereche“
Pentru Nichita Stănescu, Eminescu a fost un idol. În toate interviurile luate, poetul amintește numele lui Eminescu, una din afirmațiile sale fiind că „Luceafărul“ este „fondatorul limbii literare și noi toți de la el ne tragem“.
De altfel, critica literară a comparat adesea apariția lui Nichita Stănescu cu cea a lui Mihai Eminescu, cei doi fiind considerați mari reformatori ai poeziei ramanesti.
În 1964 este apreciat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul O viziune a sentimentelor. În 1975, Stănescu este distins cu Premiul Internațional Herder, primind și alte premii naționale și internaționale. Aproape toate cărțile lui Nichita Stănescu au fost evenimente literare, poetul devenind o legendă. Într-o manireă originală, încărcat de metafore și sensuri, în 1972, e scris și volumul de proză și evocări Cartea de recitiere. În toamna lui 1976, Stănescu vine la Chișinău, cu prilejul zilelor literaturii sovietice, unde a fost primit ca un poet național.  Trecerea timpurie din viață, la doar 50 de ani, face din acest intercomparabil poet al literaturii române un mit. 

Lucrările lui Nichita Stănescu pe care le puteți găsi la bibliotecă:

 Amintiri din prezent; Argotice; Cu viii și cu morții laolaltă; În dulcele stil clasic; Laus Ptolemaei; Opera poetică(vol. I, II); Ordinea cuvintelor (vol. I, II); Respirări; Roșu vertical; Poezii; Starea poeziei; 11 elegii; Vorbire de singur zeu;

Cugetări de Nichita Stănescu

Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.

A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.

Muzica este un răspuns căreea nu i s-a pus nicio întrebare.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existenței.

Nimic nu este mai firesc decât absurdul.

Poezia adugă vață vieții.

Poezii de dragoste - Nichita Stănescu

 

Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt. 

 

 

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte. 

 

De dragoste
Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

 

 

N-ai să vii
N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

 

Campania HAI PE NET 2016

Biblioteca ”Ion Creanga” Movilita a fost partener al campaniei Hai pe net 2016 desfasurata in saptamana 14-18 martie.

A fost o saptamana de foc a acestei campanii de incluziune digitala in care am sustinut Romania digitala accesand link-urile puse la dispozitia utilizatorilor. Editia Hai pe net 2016 a sustinut in acest an urmatoarele obiective si activitati: 1.- Promovarea accesibilitatii web - o componenta noua a campaniei pentru constientizarea opiniei publice referitor la nevoile de accesibilitate web in randul nevazatorilor.
2.- Promovarea TIC pentru angajabilitatea tinerilor. Acestia au intrat pe platforma http://yourock.jobs/ro ca sa isi creeze un CD profesionist de angajare. Elevii si studentii au accesat aplicatia de analiza a competentelor transversale TIC pentru tineri disponibila la www.skillage.eu. La fiecare categorie, in baza celor mai multe accesari, s-au oferit diferite premii. Al treilea obiectiv al campaniei:- Primul click - pentru cei care nu au utilizat vreodata un calculator sau nu au accesat internet-ul, acum au descoperit aceasta bucurie.

 A fost o saptamana plina, profitabila, in care am antrenat participantii la diferite activitati.
Alaturi de tinerii care au completat  CV-uri si copii care au descoperit atatea lucruri noi si interesante navigand pe internet, am petrecut momente frumoase si emotionante in biblioteca.
Toti participantii la aceaste activitati au fost directionati spre link-ul care a masurat gradul de participare al romanilor la aceasta campanie, prin completarea unui mic chestionar.

Fotografiile postate spun mai mult decat cuvintele despre efervescenta momentelor traite si bucuria celor implicati.
Va multumesc si va astept in continuare in biblioteca sa ne bucuram de aceasta primavara frumoasa impreuna!...

Mica Unire de la 24 ianuarie 1859

             24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală

și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

 În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

 Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

 Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Eminescu nemuritor!

     

        Vineri, 15 ianuarie 2016, in biblioteca a avut loc o activitate culturala prin care am incercat sa aducem un omagiu marelui poet Mihai Eminescu, in ziua in care se implineau 166 de ani de la nasterea lui. Elevi si adulti au trecut prin biblioteca, au recitat din poeziile lui Eminescu, la alegere, pe cele preferate,am vizionat materiale despre viata si opera poetului in proiectie video pe ecran.
       Le-am citit un material in care le aduceam la cunostinta ca ziua de 15 ianuarie - ziua de nastere a lui Mihai Eminescu, a fost aleasa ca Ziua Culturii Nationale printr-un proiect de lege adoptat de Camera Deputatilor la 16 noiembrie 2010.
                                                              
De ce a fost aleasa ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Nationale?
      Poate pentru ca ”El e cel care a spus ca teiul e sfant. El e cel al carui nume nu se cade sa fie luat in deșert.(...) El e cel care oricate deznadejdi ne-ar incerca ne da temeiuri ca totusi sa nu desnadajduim (Geo Bogza).
      Poate pentru ca reprezinta ”omul deplin al culturii ramanesti (Constantin Noica).
       Poate ca niciodata nu e prea mult sa-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul si ganditorul Mihai Eminescu.




Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. Afost socotit de critica postuma drept cea mai importanta voce petica din literatura romana. Eminescu nostru, patriot si cu o buna educatie filosofica, un suflet romantic, trebuie recitit cu drag pentru ca este poetul nepereche a carui opera invinge timpul.
         Asadar, Eminescu e nemuritor!...

La multi ani 2016 !

 Carte noua in biblioteca

         Incepem anul 2016 cu noi achizitii de carte , din toate domeniile, cerute de utilizatori sau in completarea unor colectii. Oricum, orice cititor, indiferent de sex,varsta sau ocupatie, isi poate satisface dorinta de a lectura ceva pe placul lui. De fapt acesta este scopul cartilor noi intrate in biblioteca: sa satisfaca dorintele utilizatorilor, sa atraga altii noi si sa creasca frecventa acestora. Cifrele statistice raportate reflecta aceste cresteri dar mai important este sa reusim sa-i aducem in biblioteca, locul unde rasfoind o carte traiesti o poveste.

An de an am facut achizitii de carte de si abonamente la ziare si reviste de peste 5000 lei. Pentru asta multumesc sincer d-lui primar Petre Petre si d-nei contabil sef Manea Sica, pentru intelegere si pentru eforturile pe care le-au facut in fiecare an in alocarea acestor fonduri in bugetul bibliotecii.

Ramane doar sa le rasfoiti, carti, ziare, reviste si cu siguranta ele va vor aduce un strop de bucurie in plus in anul in care am intrat.
    La multi ani si sa aveti un an mai bun si mai bogat in impliniri!

O usa deschisa spre vise...

                 Mic istoric al bibliotecii comunale ”Ion Creanga” Movilita

     Biblioteca comunala a luat fiinta in anul 1959, an in care Gheorghe Cosereanu, bibliotecar voluntar, incepe completarea primului registru de inventar. Biblioteca functiona in incinta caminului cultural ”Ion Creanga” de la care a preluat si numele.Fondul de carte de atunci era de 1046 de volume si ca dotare: o masa, un scaun, un godin si cateva rafturi pentru carti. De-a lungul timpului biblioteca a fost gestionata de mai multe persoane cu jumatate de norma sau salariate pana in anul 1992 cand isi schimba si locatia, la etajul cladirii unde functioneaza gradinita.
       Amintim cu drag numele celor care au lasat urme in biblioteca: Anton Elena, Neagu Alexandrina, Dudau Victor, Cristea Georgeta, Madescu Silvia si Dedu Steliana. Din ianuarie 1993, numele meu - Flori Constantinescu, se alatura lor. Am preluat un fond de carte de 5957 volume iar azi biblioteca are 10657 volume, achizitii de carte facandu-se an de an si o dotare cu mobilier si aparatura audio-video moderna.

        In anul 2010 biblioteca se inscrie in proiectul ”Biblionet-lumea in biblioteca mea” ce are ca scop dezvoltarea unui sistem modern de biblioteci publice din Romania. Astfel ia fiinta un nou serviciu gratuit: Calculatoare cu Internet pentru Public(CIP), adica 4 calculatoare conectate la internet cu toate echipamentele aferente, imprimanta, scanner si videoproiector. Toata aceasta aparatura moderna inlesneste accesul utilizatorilor la informatii din orice domeniu de activitate si impreuna cu fondul de carte si cele 12 abonamente la ziare si reviste, traseaza conturul valoric al bibliotecii comunale.
          Aceasta devine astfel un centru de documentare,
                                 informare si
                                            recreere pentru toti cei care ii trec pragul.
                       Va astept cu drag, zilnic de la 8:00 la 16:00 !
                                                                     Bibliotecar
                                                                               Flori Constantinescu

Pe urmele lui Jules Verne

              De la nasterea scriitorului francez Jules Verne se implinesc 185 de ani, motiv pentru care Biblioteca Movilita il sarbatoreste prin expozitie de carte si panouri cu documente si fotografii.

             Jules Verne a devenit celebru prin romanele sale de aventuri si prin cele stiintifico-fantastice, foarte gustate de copii si adolescenti. “Lucrarile sale, traduse in 148 de limbi, ocupând cea mai mare pondere conform statisticilor UNESCO, vorbesc despre impresionantul sistem de referinta al unui scriitor a carui limita era cerul”. 

             A creat peste saizeci de romane, pe care le-a grupat in ciclul “Calatorii extraordinare”. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt “20.000 de leghe sub mari”, “Ocolul Pamântului in 80 de zile”, “Copiii capitanului Grant”, “Capitan la 15 ani” si “Cinci saptamâni in balon”. Expozitia de carte a urmarit sa evidentieze si legaturile scriitorului cu tara noastra, pe care a vizitat-o incognito.
              In cartea “Pe urmele lui Jules Verne in România”, scriitorul Simion Saveanu emite ipoteza ca intre 1882 si 1884 Jules Verne ar fi fost in relatii intime cu o anume Luiza Müller, originara din România, mai precis din Homorod. La indemnul ei, scriitorul ar fi calatorit cu o nava pe Dunare pâna la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucuresti si Brasov, iar in final, a ajuns la Homorod, unde a ramas mai multe saptamâni. Cu acest prilej, a vizitat si Castelul Colt, sursa de inspiratie pentru romanul “Castelul din Carpati”.

                     

Caragiale - contemporanul nostru

161 DE ANI DE LA NASTEREA LUI CARAGIALE

        Marele dramaturg s-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, ( dupa unele scrieri,  dupa altele s-a nascut pe 1 februarie) si a decedat la 9 iunie 1912 la Berlin.  Satul in care s-a nascut ii poarta astazi numele. Este  primul nascut al lui Luca Caragiale si al Ecaterinei.
         Atras de teatru Luca s-a casatorit in anul 1939 cu actrita si cantareata Caloropolus, de care s-a despartit, fara a divorta vreodata, intemeindu-si o familie statornica cu brasoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
      Primele studii le-a facut intre anii 1859 si 1860 cu parintele Marinache de la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti iar pana in anul 1864 a urmat clasele primare II - V, la scoala Domnesca din Ploiesti. In 1870 a fost nevoit sa abandoneze proiectul actoriei si s-a mutat cu familia la Bucuresti, luindu-si cu seriozitate in primire obligatiile de sef de familie.
      L-a cunoscut pe Eminescu cand tanarul poet, debutant la Familia, era sufleor si copist in trupa lui Iorgu. In 1871, Caragiale a fost numit sufleor si copist la Teatrul National din Bucuresti, dupa propunerea lui Mihail Pascaly.  In 1877 la izbucnirea Razboiului de Independenta a fost conducator al ziarului Natiunea Romana.
I.L.Caragiale a fost printre altele, si director al Teatrului National din Bucuresti.

     
         De la debutul sau in dramaturgie in anul 1879 si pana in anul 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii. Prima piesa a dramaturgului, O noapte furtunoasa, bine primita de Junimea si publicata in Convorbiri literare  (1879), unde vor aparea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premiera, de atacuri  deloc neglijabile.
         A participat frecvent la sedintele Junimii, iar la intalnirile din martie 1884, in prezenta lui Alecsandri, si-a marturisit preferinta pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iasi, O scrisoare pierduta, reprezentata la 13 noiembrie, in prezenta reginei cu un mare succes. In 1889, aul mortii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articol in Nirvana.
         Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale, pe perioada vietii sale insa a fost si criticat si desconsiderat. Dupa moartea sa a inceput sa fie recunoscut pentru importanta sa in dramaturgia romaneasca.
        Dupa moartea sa piesele sale au fost jucate si au devenit relevante in perioada regimului comunist.

        "Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor."

24 ianuarie - UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

             Unirea Principatelor Române este cunoscută şi sub denumirea de Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea. Momentul istoric a fost marcat de unificarea vechilor state, Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.

Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în întreaga ţară. Victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie deplină. Ministrul de externe al Franţei. L. Kossuth scria: „un astfel de spirit e necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o recâştige”.

           Perspectiva celor 154 de ani, care au trecut de la evenimentele din 1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila abilitate a oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăzneaţă, să pună Marile Puteri „în faţa faptului împlinit” şi să depăşească obstacolele pe care interesele contradictorii ale acestora le aşezau în calea Unirii. De asemenea, ca în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, decizia finală s-a datorat excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a arătat-o acestei cauze.

  

15 ZIUA CULTURII NATIONALE

           15 Ianuarie – Ziua de naştere a Poetului Naţional Mihai Eminescu – ZIUA CULTURII NAŢIONALE

             La 15 Ianuarie 2013 îl celebrăm pe Poetul Naţional Mihai Eminescu sub genericul “SPIRITUL EUROPEAN AL POETULUI NAŢIONAL”, la 163 de ani de la naşterea sa, la 15 Ianuarie 1850. Tot la 15 ianuarie 2013 sărbătorim ZIUA CULTURII NAŢIONALE, proclamată la 16 noiembrie 2010.

            Opera Poetului naţional este de actualitate, merită să fie cuprinsă în mai mare măsură în şcoli, în viaţa societăţii, în diferite domenii, abordare valabilă în prezent şi în viitor, pentru dezvoltarea limbii române, a culturii naţionale, pentru integrarea în UE, pentru o colaborare mai eficientă, în cadrul celor 27 naţiuni ale UE, a celor 192 naţiuni ale ONU, a tuturor naţiunilor lumii.

        Eminescu spunea: “Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea, în fine, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie cu un cerc restrîns de cunoştinţe, pe cînd, din contră, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot să fie cuprinse de un om fără caracter, imoral şi fără inimă “.


           In cinstea acestei zile si ca un mic omagiu adus marelui poet am organizat in biblioteca o actiune cu elevii cl. V - VIII in care am punctat momente importante din viata si opera marelui poet, o expozitie de carte eminesciana, o videoproiectie cu imagini si muzica pe aceasta tema si dezbateri libere.
          Cateva imagini de la intalnirea noastra in biblioteca alaturi de....Eminescu nemuritor...

Asteptam pe Mos Nicolae

Vine Mos Nicolae

Mareste imaginea.

Spunem despre ceva ca exista, doar daca este vazut. Mosul Nicolae, spre deosebire de Mos Craciun, nu se arata niciodata. Poate de aceea credem mai mult in Mos Craciun. Insa, Mos Craciun imbracat in vesmant rosu, avand barba si calatorind cu ajutorul renilor, a fost inventat la inceputul secolului XX. Numele de Santa Claus (Mos Craciun) provine din termenul olandez Sinterkloos - Sfantul Nicolae.

Potrivit traditiei, Sfantul Nicolae este cel care a salvat trei fete de la prostitutie cu ajutorul unor pungi cu bani aruncate noaptea, pe fereastra casei in care ele locuiau. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae (5 decembrie), cei dragi si in special copiii primesc daruri de la Sfantul Nicolae. Astfel, cu totii asteptam dimineata de 6 decembrie pentru a ne uita daca Mosu' a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara.

Daca la Craciun cadourile se pun sub brad, acum Mos Nicolae aduce cadouri in ciorapei, ciubotele.

Fiecare membru al familiei se pregatea in trecut de sarbatoarea Sfantului Nicolae. Copiii isi pregateau ghetutele, fetele pregateau o coliva pe care o pastrau pana la Anul Nou, atunci cand isi faceau de ursita, iar bunicii faceau previziuni meteorologice. In seara de Mos Nicolae exista obiceiul de a pune crengute in apa, ca acestea sa infloreasca pana la Craciun. Crenguta, de obicei de mar, este simbolul carjei arhieresti a Sfantului Nicolae. Mentionam ca nu intamplator, in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Iar daca acele crengute infloreau pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

Daca nu primim daruri, afirmam ca Sfantul Nicolae nu exista sau ca nu a reusit sa treaca pe la noi. Trebuie sa invatam ca sunt si altfel de daruri care aduc o bucurie mai mare decat cadourile din incaltari. Daruieste si astazi Sfantul. Dar isi pune darurile numai acolo unde omul ii face loc: in incaltari sau in inima.

1 Decembrie - Ziua Romaniei

La Mulţi Ani, Români! La Mulţi Ani, România! Ziua Naţională a României este sărbătorită la data de 1 Decembrie, având ca semnificaţie Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România din decembrie 1918 (vechiul Regat, cu care se uniseră deja Basarabia şi Bucovina).

1 Decembrie Ziua Nationala a Romaniei - La Mulţi Ani, Români! La Mulţi Ani, România!

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţionalunitar. Acest proces istoric, desfăşurat pe întreg spaţiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca şi evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei şi Munteniei în 1859, proclamarea independenţei absolute a ţării de sub dominaţia otomană, consfinţită pe câmpul de luptă de Armata Romana in războiul din 1877-1878, precum şi adunările reprezentative, democratic alese aleromânilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină de la Chişinău, Cernăuţişi Alba Iulia din 1918.

Memorabilele momente din 1918 au făcut ca jertfa ostaşilor români în primul război mondial să nu fi fost zadarnică. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor. “În această zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l aşteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.

130 de ani de la nasterea lui AUREL VLAICU

Aurel Vlaicu
  Ion Dodu Balan despre Aurel Vlaicu:         E mitul fundamental, reprezentativ, al istoriei noastre, care ne-a cerut mereu jertfe pentru ca sa putem dura peste vrajmasiile vremurilor mastere. In ziua aceea fatala, inginerul, inventatorul si aviatorul Aurel Vlaicu din Bintintii Hunedoarei. - Apasati aici pentru articolul intreg


    Aripa variabila in zbor
    Aurel Vlaicu s-a nascut la 19 nov. 1882 in satul Bintinti (jud. Hunedoara)
           si a murit la
13 sept. 1913 langa Ploiesti in timp ce incerca sa treaca in zbor cu avionul sau Vlaicu II.

          Si-a facut studiile liceale  la  Orastie si si-a luat bacalaureatul la Sibiu (1902). A urmat apoi cursurile politehnicii din Munchen a carui diplomat este din 1907. Dupa ce a fost inginer ls uzinele Oppel din Russelheim se intoarce in 1908 in tara si incepe
construirea primului sau avion. Avionul sau, deosebit de bine construit, extrem de
stabil si foarte manevrabil, la aceea vreme, i-a permis sa castige diferite premii in
confruntari internationale in compania unor alti pioneri istrustri cum a fost francezul
Rolland Garos. .
            La concursul aviatic de la Aspern (iunie 1912), de langa Viena, cu
Vlaicu II,  castiga doua premii I la probele de aterizare la punct fix, aruncarea la tinta a
unui proiectil.
           Dupa moartea sa colaboratorii sai C.Silisteanu si G.Magnani au
terminat de construit avionul sau Vlaicu III, complet metalic.

19 Noiembrie - Ziua Cercetatorului

19 noiembrie 
Ziua Cercetătorului şi Proiectantului din România 


           100 de ani de la naşterea medicului şi biologului George-Emil PALADE, om de ştiinţă american
de origine română, membru de onoare al Academiei Române (1975), laureat al Premiului Nobel
pentru Medicină (1974) (19.11.1912-08.10.2008)
           65 de ani de la moartea biologului român Emil RACOVIŢĂ, fondatorul biospeologiei, membru şi
preşedinte al Academiei Române  (1927-1929), profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947)
(15.11.1868-19.11.1947)

Despre Andrei Muresanu

Andrei Mureşanu, biografie (1816 - 1863)

Andrei Mureşanu, poet român

Andrei Mureşanu (n. 16 noiembrie 1816 în Bistriţa - d. 12 octombrie 1863 în Braşov) a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania.

S-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. Tatăl, Teodor, ţinea în arendă, la Bistriţa, o moară de argăsit scoarţă, care abia asigura existenţa familiei relativ numeroase: soţia şi trei copii. Primele cunoştinţe le primeşte de la un bătrân grănicer, Dănilă Doboş, din Valea-Rocnei.

A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă şi literatură". 

A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. 

           Poemul său "Un răsunet", scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluţionar - a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României.

După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică şi de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Braşov în 1863

          .Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov^[Când?], într-o grădină din Șchei, și nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

         Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului,^[1] dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă^[2] și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele.^[3] Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.

          De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost și cazul în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.

Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

Opera lui Sadoveanu

                                     Mihail Sadoveanu - 132 ani de la naştere - (1880-1961)

  

                    S-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani, din părinţii Alexandru Sadoveanu - avocat şi Profira Ursachi, fiică de răzeşi. Alexandru Sadoveanu a fost fiu de boiernaşi din părţile Gorjului.

            În şcoala primară, Mihail Sadoveanu l-a avut învăţător pe domnul Busuioc, evocat mai târziu în povestirea “Domnul Trandafir”. A urmat cursurile gimnaziale la Fălticeni, apoi cursurile Liceului Naţional din Iaşi, după care a devenit student al Facultăţii de Drept din Bucureşti.

            În anul 1904 a debutat editorial cu patru volume de proză: “Povestiri”, “Şoimii”- roman, “Dureri înăbuşite” - povestiri, “Crâşma lui Moş Precu” –povestiri. Nicolae Iorga a numit anul 1904 “anul Sadoveanu”, el fiind criticul şi istoricul literar care l-a impus pe tânărul scriitor Sadoveanu. Mihail Sadoveanu este un scriitor cu o personalitate distinctă în literatura română şi universală. Între diferitele tendinţe literare şi formule narative moderne ce au existat în literatura română din perioada interbelică, Sadoveanu a rămas o personalitate aparte, monumentală, prin viziune şi originalitate, izvorâte din spiritul tradiţiei şi al specificului naţional. El este, în primul rând, un povestitor, iar povestirea sa capătă rezonanţe de poem sau baladă, păstrând accente de revoltă şi un profund sentiment de nemulţumire, generat de nevoia de libertate. Ceea ce dă farmec povestirii este taina care se cere dezvăluită, la care cititorii ajung treptat, numai prin lecturi reluate.

            Despre opera sadoveniena se poate formula concluzia că elementele definitorii ale evocării făcute de acesta sunt: Natura - văzută şi descrisă ca peisaj etnic, integrată în structura sufletească a ţăranului, care este principalul erou al scrierilor sale; Eposul popular realizat de scriitor în principalele sale opere pendulează între legendă, istorie, mit şi spirit baladesc; Conduita eroilor lui Sadoveanu este guvernată de înţelepciunea populară; Farmecul povestirii este şi al limbajului.

             Eroii lui Sadoveanu sunt exponenţi ai unei categorii, tipuri sau arhetipuri exemplare pentru umanitate prin faptele lor. Autorul a creat o lume prin Ştefan cel Mare, Tudor Şoimaru, Vitoria Lipan, răzeşi şi boieri, pescari, haiduci, militari, vânători, negustori şi ţărani. Opera lui Sadoveanu se constituie într-o amplă frescă socială, istorică, politică, etică, psihologică şi etnică, un adevărat epos al poporului român, menit, aşa cum spunea autorul, “între zădărnicii şi trecătoarele lumi ale oamenilor, să spargă negura viitorimii.”