NICHITA STANESCU - ”Ingerul blond” al literaturii romane

(31.03.1933, Ploiești – 13.12.1983, București)
                  Nichita Hristea Stănescu s-a născut la data de 31 martie 1933, la Ploiești. În perioada 1944 – 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel“ din Ploiești, iar între 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. A fost laureat al Premiului Herder iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: „O viziune a sentimentelor“, „Necuvintele“, „Epica magna“.
De o frumusețe rară, „îngerul blond“ Nichita își fascina auditoriul atunci când recita sau vorbea despre poezie.
               După mamă, Nichita era de origine rusă, mama sa fiind fiica generalului și fizicianului Nikita Cereaciuchin, care după revoluția din octombrie 1917 a emigrat în orașul lui Ion Luca Caragiale. În 1931, Hristea Stănescu, țăran prahovean, se căsătorește cu rusoaica Tatiana Cereaciuchin, iar pe 31 martie 1933 se naște rodul dragostei lor: viitorul poet Nichita Stănescu, botezat cu numele bunicului, generalul Nikita.
                Este considerat atât de critica literară, cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai valoroși scriitori români, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
Despre limba română, Nichita Stănescu spunea: „…atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește“.
„Poetul necuvintelor“ despre „poetul nepereche“
Pentru Nichita Stănescu, Eminescu a fost un idol. În toate interviurile luate, poetul amintește numele lui Eminescu, una din afirmațiile sale fiind că „Luceafărul“ este „fondatorul limbii literare și noi toți de la el ne tragem“.
De altfel, critica literară a comparat adesea apariția lui Nichita Stănescu cu cea a lui Mihai Eminescu, cei doi fiind considerați mari reformatori ai poeziei ramanesti.
În 1964 este apreciat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul O viziune a sentimentelor. În 1975, Stănescu este distins cu Premiul Internațional Herder, primind și alte premii naționale și internaționale. Aproape toate cărțile lui Nichita Stănescu au fost evenimente literare, poetul devenind o legendă. Într-o manireă originală, încărcat de metafore și sensuri, în 1972, e scris și volumul de proză și evocări Cartea de recitiere. În toamna lui 1976, Stănescu vine la Chișinău, cu prilejul zilelor literaturii sovietice, unde a fost primit ca un poet național.  Trecerea timpurie din viață, la doar 50 de ani, face din acest intercomparabil poet al literaturii române un mit. 

Lucrările lui Nichita Stănescu pe care le puteți găsi la bibliotecă:

 Amintiri din prezent; Argotice; Cu viii și cu morții laolaltă; În dulcele stil clasic; Laus Ptolemaei; Opera poetică(vol. I, II); Ordinea cuvintelor (vol. I, II); Respirări; Roșu vertical; Poezii; Starea poeziei; 11 elegii; Vorbire de singur zeu;

Cugetări de Nichita Stănescu

Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.

A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.

Muzica este un răspuns căreea nu i s-a pus nicio întrebare.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existenței.

Nimic nu este mai firesc decât absurdul.

Poezia adugă vață vieții.

Poezii de dragoste - Nichita Stănescu

 

Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt. 

 

 

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte. 

 

De dragoste
Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

 

 

N-ai să vii
N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

 

Campania HAI PE NET 2016

Biblioteca ”Ion Creanga” Movilita a fost partener al campaniei Hai pe net 2016 desfasurata in saptamana 14-18 martie.

A fost o saptamana de foc a acestei campanii de incluziune digitala in care am sustinut Romania digitala accesand link-urile puse la dispozitia utilizatorilor. Editia Hai pe net 2016 a sustinut in acest an urmatoarele obiective si activitati: 1.- Promovarea accesibilitatii web - o componenta noua a campaniei pentru constientizarea opiniei publice referitor la nevoile de accesibilitate web in randul nevazatorilor.
2.- Promovarea TIC pentru angajabilitatea tinerilor. Acestia au intrat pe platforma http://yourock.jobs/ro ca sa isi creeze un CD profesionist de angajare. Elevii si studentii au accesat aplicatia de analiza a competentelor transversale TIC pentru tineri disponibila la www.skillage.eu. La fiecare categorie, in baza celor mai multe accesari, s-au oferit diferite premii. Al treilea obiectiv al campaniei:- Primul click - pentru cei care nu au utilizat vreodata un calculator sau nu au accesat internet-ul, acum au descoperit aceasta bucurie.

 A fost o saptamana plina, profitabila, in care am antrenat participantii la diferite activitati.
Alaturi de tinerii care au completat  CV-uri si copii care au descoperit atatea lucruri noi si interesante navigand pe internet, am petrecut momente frumoase si emotionante in biblioteca.
Toti participantii la aceaste activitati au fost directionati spre link-ul care a masurat gradul de participare al romanilor la aceasta campanie, prin completarea unui mic chestionar.

Fotografiile postate spun mai mult decat cuvintele despre efervescenta momentelor traite si bucuria celor implicati.
Va multumesc si va astept in continuare in biblioteca sa ne bucuram de aceasta primavara frumoasa impreuna!...

Mica Unire de la 24 ianuarie 1859

             24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală

și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

 În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

 Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

 Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Eminescu nemuritor!

     

        Vineri, 15 ianuarie 2016, in biblioteca a avut loc o activitate culturala prin care am incercat sa aducem un omagiu marelui poet Mihai Eminescu, in ziua in care se implineau 166 de ani de la nasterea lui. Elevi si adulti au trecut prin biblioteca, au recitat din poeziile lui Eminescu, la alegere, pe cele preferate,am vizionat materiale despre viata si opera poetului in proiectie video pe ecran.
       Le-am citit un material in care le aduceam la cunostinta ca ziua de 15 ianuarie - ziua de nastere a lui Mihai Eminescu, a fost aleasa ca Ziua Culturii Nationale printr-un proiect de lege adoptat de Camera Deputatilor la 16 noiembrie 2010.
                                                              
De ce a fost aleasa ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Nationale?
      Poate pentru ca ”El e cel care a spus ca teiul e sfant. El e cel al carui nume nu se cade sa fie luat in deșert.(...) El e cel care oricate deznadejdi ne-ar incerca ne da temeiuri ca totusi sa nu desnadajduim (Geo Bogza).
      Poate pentru ca reprezinta ”omul deplin al culturii ramanesti (Constantin Noica).
       Poate ca niciodata nu e prea mult sa-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul si ganditorul Mihai Eminescu.




Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. Afost socotit de critica postuma drept cea mai importanta voce petica din literatura romana. Eminescu nostru, patriot si cu o buna educatie filosofica, un suflet romantic, trebuie recitit cu drag pentru ca este poetul nepereche a carui opera invinge timpul.
         Asadar, Eminescu e nemuritor!...

La multi ani 2016 !

 Carte noua in biblioteca

         Incepem anul 2016 cu noi achizitii de carte , din toate domeniile, cerute de utilizatori sau in completarea unor colectii. Oricum, orice cititor, indiferent de sex,varsta sau ocupatie, isi poate satisface dorinta de a lectura ceva pe placul lui. De fapt acesta este scopul cartilor noi intrate in biblioteca: sa satisfaca dorintele utilizatorilor, sa atraga altii noi si sa creasca frecventa acestora. Cifrele statistice raportate reflecta aceste cresteri dar mai important este sa reusim sa-i aducem in biblioteca, locul unde rasfoind o carte traiesti o poveste.

An de an am facut achizitii de carte de si abonamente la ziare si reviste de peste 5000 lei. Pentru asta multumesc sincer d-lui primar Petre Petre si d-nei contabil sef Manea Sica, pentru intelegere si pentru eforturile pe care le-au facut in fiecare an in alocarea acestor fonduri in bugetul bibliotecii.

Ramane doar sa le rasfoiti, carti, ziare, reviste si cu siguranta ele va vor aduce un strop de bucurie in plus in anul in care am intrat.
    La multi ani si sa aveti un an mai bun si mai bogat in impliniri!

O usa deschisa spre vise...

                 Mic istoric al bibliotecii comunale ”Ion Creanga” Movilita

     Biblioteca comunala a luat fiinta in anul 1959, an in care Gheorghe Cosereanu, bibliotecar voluntar, incepe completarea primului registru de inventar. Biblioteca functiona in incinta caminului cultural ”Ion Creanga” de la care a preluat si numele.Fondul de carte de atunci era de 1046 de volume si ca dotare: o masa, un scaun, un godin si cateva rafturi pentru carti. De-a lungul timpului biblioteca a fost gestionata de mai multe persoane cu jumatate de norma sau salariate pana in anul 1992 cand isi schimba si locatia, la etajul cladirii unde functioneaza gradinita.
       Amintim cu drag numele celor care au lasat urme in biblioteca: Anton Elena, Neagu Alexandrina, Dudau Victor, Cristea Georgeta, Madescu Silvia si Dedu Steliana. Din ianuarie 1993, numele meu - Flori Constantinescu, se alatura lor. Am preluat un fond de carte de 5957 volume iar azi biblioteca are 10657 volume, achizitii de carte facandu-se an de an si o dotare cu mobilier si aparatura audio-video moderna.

        In anul 2010 biblioteca se inscrie in proiectul ”Biblionet-lumea in biblioteca mea” ce are ca scop dezvoltarea unui sistem modern de biblioteci publice din Romania. Astfel ia fiinta un nou serviciu gratuit: Calculatoare cu Internet pentru Public(CIP), adica 4 calculatoare conectate la internet cu toate echipamentele aferente, imprimanta, scanner si videoproiector. Toata aceasta aparatura moderna inlesneste accesul utilizatorilor la informatii din orice domeniu de activitate si impreuna cu fondul de carte si cele 12 abonamente la ziare si reviste, traseaza conturul valoric al bibliotecii comunale.
          Aceasta devine astfel un centru de documentare,
                                 informare si
                                            recreere pentru toti cei care ii trec pragul.
                       Va astept cu drag, zilnic de la 8:00 la 16:00 !
                                                                     Bibliotecar
                                                                               Flori Constantinescu

Pe urmele lui Jules Verne

              De la nasterea scriitorului francez Jules Verne se implinesc 185 de ani, motiv pentru care Biblioteca Movilita il sarbatoreste prin expozitie de carte si panouri cu documente si fotografii.

             Jules Verne a devenit celebru prin romanele sale de aventuri si prin cele stiintifico-fantastice, foarte gustate de copii si adolescenti. “Lucrarile sale, traduse in 148 de limbi, ocupând cea mai mare pondere conform statisticilor UNESCO, vorbesc despre impresionantul sistem de referinta al unui scriitor a carui limita era cerul”. 

             A creat peste saizeci de romane, pe care le-a grupat in ciclul “Calatorii extraordinare”. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt “20.000 de leghe sub mari”, “Ocolul Pamântului in 80 de zile”, “Copiii capitanului Grant”, “Capitan la 15 ani” si “Cinci saptamâni in balon”. Expozitia de carte a urmarit sa evidentieze si legaturile scriitorului cu tara noastra, pe care a vizitat-o incognito.
              In cartea “Pe urmele lui Jules Verne in România”, scriitorul Simion Saveanu emite ipoteza ca intre 1882 si 1884 Jules Verne ar fi fost in relatii intime cu o anume Luiza Müller, originara din România, mai precis din Homorod. La indemnul ei, scriitorul ar fi calatorit cu o nava pe Dunare pâna la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucuresti si Brasov, iar in final, a ajuns la Homorod, unde a ramas mai multe saptamâni. Cu acest prilej, a vizitat si Castelul Colt, sursa de inspiratie pentru romanul “Castelul din Carpati”.